Pierderea apetitului sexual

Pierderea apetitului sexual

Cauze posibile
O mare majoritate a femeilor si barbatilor afirma ca in prima parte a vietii lor sexuale de cuplu, apetitul lor sexual atingea cote ridicate si ca realizau cu usurinta raporturi sexuale reusite. Ei mai marturisesc ca, treptat, in existenta lor a intervenit “ceva, nu stiu ce” care a dus la pierderea interesului lor sexual sau ca excitatia sexuala acum se produce mai lent, slab si rar. Exista voci care spun ca unora li se intampla sa reactioneze sexual doar intr-o anumita stare sufleteasca sau la un anumit partener (-a); astfel, actul sexual cu partenerul putand produce nu numai insatisfactie, ci uneori sa fie resimtita ca o adevarata tortura.
Se intampla ca unele femei sa manifeste un apetit sexual mai redus, ele fiind satisfacute de raporturi sexuale realizate la intervale de 2-4 saptamani, in restul timpului nefiind interesate de a mai intretine relatii sexuale. Insa sunt femei intre femei si fiecare caz este aparte. Problemele apar nu dintr-o comparatie numerologica sau calitativa a vietii sexuale a unei femei sau a unui barbat, ci din impactul pe care il are acest aspect asupra propriei lui fiinte, asupra relatiei sau a partenerului de cuplu.
Adesea, pierderea interesului pentru actul sexual isi gaseste explicatii prin suprasolicitarea domestica – de exemplu, in cazul femeilor casnice, care se presupune ca isi consuma cea mai mare parte a energiei cu treburile casnice - , conflictele din cadrul cuplului, brutalitatea sau infidelitatea unui dintre parteneri; alteori aparent nu are nici o explicatie.
Sunt unii cercetatori care sustin ca “racirea” sexuala nu ar reprezenta o sursa de suparare, deranj pentru majoritatea femeilor (indeosebi, cele casatorite de ceva timp). Ei afirma ca nu sunt rare cazurile in care o astfel de femeie poate dezvolta in timp, chiar dezgust sau repulsie pentru raportul sexual. Si explica ca este posibil, prin acest hiposenzualism, ca femeia sa protesteze sau sa isi pedepseasca partenerul pe care il gaseste “vinovat fata de ea (uneori chiar si fata de copii) de eventuale “raniri sufletesti” (voluntare sau involuntare).
Sunt situatii si situatii, reactii diferite si istorii personale in ceea ce priveste aria sexuala intr-un cuplu. Fie din educatie, fie din experienta, fie din ceea ce poti simti pe moment, actul sexual in cuplu poate deveni la un moment dat, instrument de negociere, santaj, pedepsire a celuilalt si nu in ultimul rand, o forma de abuz.
Indiferent de forma si motivatie, ele au implicatii afective si pot influienta dinamica vietii de cuplu pe viitor. Pot lasa urme, pot marca o viata, un suflet (de exemplu, in cazul unui abuz sau a unei pedepse). Sa ne amintim ca se intampla cateodata sa iertam, dar nu sa si uitam! Si senzatia de discomfort (emotional) poate deveni partenera/ partenerul nostru in relatia de cuplu.
Indiferent de cauze, ideal si de dorit este sa reusim sa fim sinceri cu noi insine, san e mentinem “treji” pentru a putea reusi sa “fentam” acest “ceva, nu stiu ce” in a-si face loc in viata noastra de cuplu. Este adevarat ca la prima vedere este usor de spus si (pare) relativ greu de facut, insa cu totii stim ca inceputul poate parea uneori anevoios, totusi daca vrem cu adevarat, daca ne dorim din tot sufletul, TOTUL ESTE POSIBIL.

Psiholog Jeni Chiriac